Rupturi.

Fragmente din ceva scris acum…3 luni? Le’am ales pur si simplu la intamplare, pentru ca intreaga chestie era cam lunga si cam plictisitoare. Daca aveti rabdare sa cititi si ce e mai jos…congrats. : )

DSCF6524

Unedited, undeva pe langa Sibiu.

…din nou, cu un intreg univers incatusat in jurul gleznelor mele.

Nu stiu cand a inceput, acum cativa ani? cu cateva zile inainte de a pleca? Am redevenit acea fantasma abstracta, esentiala, cu mult deasupra acelui loc si acelor oameni. Priveam campuri cum succed campuri printr’un cantec care nu era nici al meu si nici al lui, ci al lor. Nu intelegeam, lanuri de grau intrau in lanuri de grau intrau in lanuri de grau intrau in stalpi de telegraf, inconjurand ciori, strivind struguri, struguri necopti, inecandu’se (insetat) in rasina. Un stalp, apoi reflexia…


…pentru ca era prea departe de mine. Atunci a fost momentul cand mi’am simtit toate temerile inlantuite in stomac, cosmaruri si repulsii, tot ce adunasem in cincisprezece ani, mici embrioni gretosi zbatandu’se si am urlat “eu nu va voi hrani”.

Traiam cumva prin tavan, concentrandu’ma prin el ca si cum ar fi fost…


…abstracti, eu, pierduta, ei, cautandu’ma.

Atunci a fost groaznic. Oribil. Nu voiam sa vad, sa inteleg, nu stiam in ce ar fi trebuit sa cred; stiam doar ca, orice ar fi fost, nu doream sa’l stiu.

Ca un orb m’am intins dupa aer, dupa un perete sau dupa o mana sau dupa un suflet in care sa cad. Lumi dupa lumi imi explodau in fata ochilor si am simtit cum…


…plastic negru, lichid; se prelingea prin mine. O, nu, nu, eu n’ar fi trebuit sa ies din sufletul meu. Am cazut acolo, brusc constienta de fiecare os din corpul meu – o barca (insetat) fara vasle.

In noaptea aia, mi’am revenit. Mi’am construit o coloana, mi’am plamadit vertebre. Am reintrat in…


…moale spre rasarit, cealalta, spre apus. Inca am sangele imbibat cu tacerea acelei nopti – un oras de lumini zacea la picioarele mele si eu eram micul lor zeu, zgribulit intr’un colt, un zeu surd sufocat de plastic topit.

A incetat sa mai vorbeasca. Eu am ramas…


…pentru cateva zile, o imprumutasem eu insami? Daca ar fi trebuit sa mor din nou, cu mana aceea strangandu’mi usor umarul? Ar fi murit cu mine?

Soare, soare, soare, raze fara centru. Totul ardea, totul radea (si eu radeam, dar in afara lor). Unghii zgarieturi dureri da pulsa era ceva in pieptul meu, era ceva ce ei aruncau de la unul la…


…propria mea inima.

Si atunci am invatat sa mor, vesnic tanar, un zambet ca un cuvant (insetat) intinzandu’se intre mine si fantasmele rosii ale imaginatiei mele. Timpul a continuat sa mearga, la fel si eu, in propria mea cadenta. in contratimp. Am renuntat sa mai tip, acum stiu. Stiam si atunci, in momentul cand toti embrionii gretosi au murit si au devenit ceva ce ardea,  ceva ce vindeca, ceva…

Advertisements

5 Comments

Filed under Musiclove, Pseudointellectual

5 responses to “Rupturi.

  1. Sabina

    putem sa vedem intreaga chestie? XD

    pentru ca asa sunt fragmente frumos scrise, expresive, dar numai cu o vaga legatura intre ele.

    adu-mi za big chestie *puppy eyes*.

  2. ladyruna

    Nu te puncte-puncta la mine >:P

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s