Tag Archives: autumn and a language you probably won’t understand

Yearly autumn post (#300)

Obsesia poetilor romani pentru toamna (in imaginea tipica, cu gutui, bruma, rugina, pasari calatoare si celelalte) e fascinanta, dar greu de explicat. Obsesia mea pentru toamna nu merita explicata (nu exista argumente pentru chestiile cu adevarat importante) si, cu atat mai mult, nu merita scrisa. Insa e prima oara cand imi dau seama ca toamna in care ma gasesc cumva in fiecare an nu doar ca e aceeasi, ci e si un fel de pastisa naturala cvasi-kitschoasa in care se amesteca poezii de Goga, Toparceanu, Alecsandri, Cosbuc.

Mie mi-e aproape sila de Goga, Toparceanu, Alecsandri, Cosbuc. Nu imi plac, nu imi plac nici poeziile lor. Singura problema e ca am crescut cu ele, ca in lipsa de altceva au fost lumea magico-mitica in care eu, copilul de 4-5-6 ani, ma miscam si care mi-a ramas atat de inradacinata in amintiri incat ma trezesc in ea si astazi. Vine octombrie, iar cand plec de aici ma gandesc cu groaza la o alta toamna, pe care n-am apucat niciodata sa o cunosc.

Tu esti in toamna, eu sunt in toamna. In toamna pornita

catre sfarsit, pe muche-amandoi la cumpana apelor.

Leave a comment

Filed under Uncategorized